Viata reprezinta o piesa de teatru in care actorii principali sunt doar niste suflete,care penduleaza intre vise si realitate.Ele nu gasesc vreun punct anume in care sa se lege o line spre viitorul lor indepartat.Timpul le maturizeaza sa zicem ca timpul face totul...
Sa luam viata ca pe un cerc totul vine si pleaca si totusi noi suntem cei care ramanem dar nu pentru totdeauna...

Mam trezit intr-o dimineata uitandu-ma in oglinda.Am realizat ca sunt un actor in propria mea piesa de teatru cu propiul meu text si rol.Inca ma intreb ingandurata ce-a fost ce ii si ce va fi si raspunsul inca il caut intre paravane...am gustat din toate si totul a fost amar oare va fi vreodata dulce?


Ma inec in sperantele mele si vise nerelizate.Oare va fi la fel?poate maine din cerul inegrit o raza va iesi si totul se va schimba sau poate e un alt vis...sa nu uitam vorba "speranta moare ultima" .Dar daca murim noi inaintea ei? se va mai schimba ceva?toti suntem niste carti prafuite intr-o bibleoteca.Stam si asteptam momentul sa ne deschida cineva si sa ne citeasca randurile invechite si sterse de timp.


Cautam raspunsul fara sa stim intrebarea....